Puterea obisnuintei

Cum se tratează deprinderileEa era participanta preferată a savanţilor.Conform dosarului său, Lisa Allen avea 34 de ani, începuse să fumeze şi să bea la şaisprezece ani şi, în cea mai mare parte din viaţa ei, avusese de luptat cu obezitatea. La un moment dat, pe când avea cam 25 de ani, agenţiile de recuperare a creanţelor o vânau pentru retumarea unei datorii de 10 000 de dolari. Un vechi CV menţiona că jobul pe care-1 păstrase cel mai mult timp durase mai puţin de un an.Şi totuşi, în acea zi, femeia din faţa cercetătorilor era zveltă şi plină de energie, picioarele sale etalând musculatura elastică a unei alergătoare. Arăta cu zece ani mai tânără decât în fotografiile din dosarul ei şi lăsa impresia că putea să întreacă în exerciţii de rezistenţă fizică pe oricare dintre cei de faţă. Conform ultimelor rapoarte din dosarul său, Lisa nu avea nicio datorie importantă, nu bea şi lucra de 39 de luni la o firmă de design.— Când ai fumat ultima ţigară? întreabă unul dintre medici, începând să parcurgă lista de întrebări la care Lisa răspunde de fiecare dată când vine la acest laborator de lângă Bethesda, Maryland.— Acum aproape patru ani, spune ea, şi de atunci am slăbit 30 de kilograme şi am alergat un maraton.între timp, a început un program de master şi şi-a cumpărat o casă. A fost o perioadă plină de evenimente.Printre savanţii din încăpere se numărau neurologi, psihologi, geneticieni şi un sociolog. In decursul ultimilor trei ani, finanţaţi de National Institutes of Health, au descusut-o şi au îmboldit-o pe Lisa, alături de peste douăzeci de alţi foşti fumători, mâncăcioşi cronici, alcoolici, indivizi obsedaţi de cumpărături şi oameni cu alte deprinderi distructive. Toţi participanţii aveau ceva în comun: îşi refăcuseră viaţa în intervale de timp relativ scurte. Cercetătorii doreau să înţeleagă cum au făcut. Prin urmare, au măsurat sem...