Ce n-aş fi dat să se grăbească puţin tipul de deasupra mea, pentru că începeam să mă plictisesc. Din păcate, nu dădea impresia că avea să termine prea curând. Brad sau Brian, sau cum i-o fi zis, împingea cu putere, strângând din ochi, şi era aşa de concentrat de-ai fi zis că sexul, lobotomia sau ridicarea de grinzi de oţel, tot un drac. — Brett, am gâfâit, hotărând că e timpul să trec la treburi serioase. — Bryce, a spus, căscând un ochi. — Bryce, am adoptat informaţia şi mi-am tras faţa de femeie pătrunsă de pasiune, la un pas de orgasm. Te rog... te rog... nu te opri. A căscat şi ochiul numărul doi. Acum amândoi erau larg deschişi. Un minut a mai durat şi gata. — Scuze, a gâfâit, rostogolindu-se de pe mine, ruşinat. N-am ştiut... n-am vrut să... — Nu-i nimic, iubitule. Doar un pic mă simţeam vinovată pentru că apelam la trucul cu „nu te opri”. Nu dădea întotdeauna roade, dar existau tipi pe care manevra asta îi termina. — A fost extraordinar, am adăugat. Şi sincer, nu era o minciună sfruntată. Partida de sex în sine fusese mediocră, însă şuvoiul de după... senzaţia trezită de vitalitatea şi de sufletul lui care se scurgeau în mine... asta da, fusese o chestie tare. Ăsta era practic scopul existenţei unui sucub ca mine. Mi-a zâmbit obosit. Energia pe care o avusese zburda acum prin corpul meu. Pierderea ei îl epuizase, îl topise pe picioare. În scurt timp avea să-l ia somnul şi probabil că urma să o ţină tot aşa în următoarele câteva zile. Avusese un suflet bun şi mă înfruptasem din el cu simţ de răspundere, la fel şi din viaţa lui. Acum, mulţumită mie, viaţa lui se scurtase cu câţiva ani. Am încercat să nu mă gândesc la asta în timp ce-mi trăgeam rapid hainele pe mine. În schimb, m-am concentrat pe ideea că făcusem ce trebuise ca să-mi asigur mie supravieţuirea. În plus, stăpânii mei infernali îmi cereau să seduc şi să pângăresc la greu suflete de treabă. Probabil că m-aş fi simţit mai puţin Citind volumele seriei sucubice ale Richellei Mead, ai strania senzaţie că te afli în culisele de unde Toulouse Lautrec îşi alegea modelele: acele dansatoare, sclipitoare în noapte, însă terne ziua, cu o viaţă obişnuită, aproape anostă. Ceea ce nu se poate spune despre sucubul Georgiana care, atât ziua cât şi noaptea, are parte de acţiune şi adrenalină. Cu atât mai mult cu cât scriitoarea introduce în scenă alte şi alte tipuri de nemuritori mai mult sau mai puţin malefici. Volumul „Vise de sucub” este un roman exploziv, aproape în sensul literal al cuvântului.
